Legea salarizării unitare pentru care se duce o luptă surdă a mai existat în România , înainte de 1989 și era definită ca retribuție pe clase în funcție de domeniul economic în care erai încadrat în muncă.Exista o retribuție minimă și una maximă.Evident că sectorul industrial era mult mai bine plătit , iar partea neproductivă direct , era mai slab retribuită , însă nu existau discrepanțe foarte mari între salariul cel mai mic și cel mai mare.Exista un oarecare echilibru salarial în condițiile de existență a statului socialist.
După 1989 salariile s-au mărit în mod haotic și necontrolat .O parte din salarii s-au obținut prin greve , spagă , influențe politice , interese politice pentru obținerea voturilor , prin legi care avantajau doar unele clase sociale…etc
În timp toate aceste măriri salariale haotice ,necontrolate în sectorul de stat (atât cât a mai rămas) au dus la dezechilibre care cu greu vor fi corectate.De ce această lege nu a fost adoptată imediat în primii ani ai capitalismului romănesc postdecembrist?
Sectorul privat s-a dezvoltat natural pentru că patronul occidental care a venit cu capitalul străin a plătit mult mai bine munca.
Orice tânăr care termină facultatea dorește ori să emigreze ori să lucreze într-o multinațională.Oare de ce ?
În capitalismul occidental există un echilibru salarial și un coeficient de ierarhizare , noi de ce nu l-am adoptat timp de 20 de ani ?
Nu trebuia să inventam nimic deosebit după 1989 , trebuia doar să fim sinceri cu noi înșine ,,dar lasă că merge și așa ’’ a invins și pe domeniul salarizării.Cei care erau programați să se îmbogățească au reușit.Acum ei își trimit copiii la studii în străinătate , noi mergem la muncă în occident.
http://www.markknopfler.com/